Omul si povestea lui

Fiecare om isi poarta povestea lui. Mai exact fiecare om isi spune povestea lui. Felul in care paseste, felul in care priveste, felul in care se descopera si se ascunde dezvaluie intreaga poveste. Frazele, propozitiile sunt de prisos, povestea, prea lunga pentru a fi depanata, se retrage pentru a se reflecta in fiecare gest, in fiecare cuvint, ca un rezumat.
Stateam in aceasta seara la un fast-food din centru. Tocmai dadusem comanda dommnisoarelor si cautam bani potriviti, cind din stinga mea se aude un glas:
-Buna seara!
Era un nu stiu ce cunoscut in acel glas, o peveste intreaga condensata in acest salut. O poveste ce m-a facut sa zimbesc zeflemitor. M-am intors asteptind continuarea povestii. Raspunsul a venit oarecum iritat:
-Degeaba zimbesti, nu pe dumneata te-am salutat! Pe domnisoarele!
-Nu-i nimic am raspuns, eu zimbesc in continuare.
M-am intors spre domnisoara pentru a-mi alege garnitura. Domnul si-a ridicat cafeaua de la atuomat si i s-a adresat:
-Buna seara, pe dumneavostra va salutasem cind tinarul a zimbit zeflemitor. Dar ce sa-i faci? asa sunt tinerii.
Am zimbit din nou, am multumit pentru servire si m-am indepartat.
Noapte buna, domnule, poate la urmatoarea poveste vom zimbi amindoi, fiecare cu motivele lui...