Călătorul

Sunt călătorul
Ce umblă desculţ
Picioarele simt
Al pământului cânt.

Pietrele rănesc - durerea;
Iarba mângâie - fericirea;
Izvorul poartă gândul
Deschide - depărtarea.

Obosit de ce cunosc
Mă definesc cu fiecare drum
Etern rămân
Doar prin Iubire,
Joc,
Avânt.

Sunt călător,
Sunt trecător,
Învingător

SUNT!

Întuneric

Am cunoscut în Întuneric
Puternic prieten
Bun sfatuitor;
Lipsit de Întunericul,
Ce liniştea văzduhul
Până la ziua dintâi,
EL, UNUL, n-ar fi zis:

Să Fie Lumină!

Zbor

Din dureri extrag calciul,
făuresc oase.
Spaimele în cerneluri
netezesc drumul penelor.
Strigătul sparge,
dezgoleşte prăpăstii.

Semnul Necreatului
deschide abisul
Spre Zbor.

Linişte

Cu strigătul disperării
dau glas ameninţărilor.
Cu spaima trecutului
croiesc carare.

Cu inima iertării
caut leac durerilor.
In ochiul furtunii,
visez liniştea.