Ceas târziu

Se trag speriaţi la adăpost
oameni şi vite împreună.
Umbrele nopţii se întind furios,
nu e lumină, nu e lună.

Hodorogind puternic, grele
cu zgomot rece şi perfid,
sub cerul mort, fără de stele,
Porţi de aramă se închid.

Cuprinşi într-o cumplită încleştare,
puţinii călători din drum,
Prin inimă doar mai privesc în zare
înconjuraţi de chinuri, praf şi fum.

Dar vai la ceas târziu de cei ce dorm,
striviţi de zidul aspru, gros!
Nu stiu sărmanii, al lor somn
e sabie în gheara lui Thanatos!

Nu am nimic

Eu n-am nimic:
Nici dor, nici râvnă
Faptele bune îmi lipsesc,
N-am rugăciuni fierbinţi,
Sau lacrimi pe obraz.

Doar uşa pe care,
Cu ciudă!
Ţi-o trântesc în nas!
Deşi Tu cu Răbdare şi Dragoste
Tot baţi!
Doar uşa asta blestemată,
e tot ce am eu azi.