Şoapta

Şoapta.

s-a spart fără să fie atinsă

în mii de cioburi aurite.

Câte unul pentru fiecare secundă,

Câte unul pentru fiecare gând,

Pentru fiecare contracţie,

fiecare eliberare

A Inimii,

A Fiinţei.

Iarna FIINŢEI

Ar râde nesfârşit spre Soare,
de bezna iernii n-ar înconjura-o.
Marea-n furtună-i este somnul,
pe plaja goală, fără pescăruşi,
fără lumină-n ochii jucăuşi.
O scoică cu miros de alge,
sunet lin, ameţitor:
de leac,
de dragoste,
de dor.

Dor de vară, dor de pâine,
de călduroasă-mbrăţişare,
pe drum de zei,
spre nesfârşita zare...

MARE!
RĂSĂRIT!
SOARE!