luni, 30 iulie 2007

Dans trist

O, dulce drum al lui Morfeu
Deschis de vinul ce ma-neaca
Du-ma spre pajisti inflorite,
Liber, s-alerg printre ispite.

Drumu-i ciudat, trezeste fiori
In fata curg si se topesc culori,
Se-amesteca intr-un peisaj diform,
Reflexii vii ce nu dorm nici in somn.

Peisaj desertic, beduini
Un soare rosu inecat de spini
Spini de furtuna si nisip
Natura urla, s-a dezlantuit.

Ceva ciudat imi cinta beduinii in cor
Dezlantuiti ca si natura-n jurul lor
N-am de ales decit acest dans trist
Ce e frumos imi pare astazi interzis.

Niciun comentariu: